Suntem o naţie de lesbiene?!
februarie 20, 2012 Category: Așa cum vreau! No Comments 
Am lipsit o săptămână din online. Pot spune oarecum că am avut motive întemeiate în timpul săptămânii. Chiar și în week-end de fapt. Și uite așa am ratat subiecte importante, ca bocile lui Boc sau donarea de sânge organizată de portocalii.
Însă nu despre asta vreau să vorbesc… observ tendința unor televiziuni, dar și a unor firme sau organizații de a organiza tot felul de concursuri care au ca premiu o ședință de shopping în prezența unor experți vestimentari, a unei reprize de modificare a mufei prin procedee precum pensarea, tunderea sa mai știu eu ce, din nou în preajma unor experți, lecții de atitudine în prezența unor experți… OK! Întrebare…. LA CE FOLOSESC TOATE ASTEA??! Sincer, dacă nu sunt unul din băiețeii cu eșarfe la gât, ori unul din tipii ce ridică din sprânceana proaspăt pensată prin mall, sau poate unul din aceia “epilați la pectoral”, care cu fiţe de telenovele mexicane bagă poze cu bicepsul contractat pe Facebook, nu am şanse să mă consider bine înrădăcinat în secolul XXI?
Nu pot să înţeleg ce naiba e în mintea ta ca bărbat când accepţi cu nonşalanţă ca un frizer cu fiţe hairstylist să îţi umble prin podoaba capilară şi să îţi spună că eşti de porc, că nu arăţi bine, şi că ştie el ce tip de tunsoare te prinde? De ce aş vrea ca o duduie ciudată, cu tendinţe supraponderale să mă tragă de părul de pe mâini cu acei cleşti de tortură, pe care femeile îi numesc ostentativ ”pensete”? Şi de ce ar trebui ca hainele să mi le aleagă un tip slăbuţ, cu voce subţire şi apucături gay, care se autointitulează “expert în modă”?
Răspunsul e simplu: să fii un bărbat atrăgător, cu şarm, fermecător şi cu stil. Sincer, sensul ultimelor cuvinte nu îl cunosc, însă l-am memorat pe primul… BĂRBAT! Bineînţeles că bărbatul nu trebuie să fie individul care dă cu pumnul şi care pute a transpiraţie când vine de la muncă, după care îi arde 2 palme piţipoancei şi îi şopteşte din toţi rărunchii “FĂĂĂĂ, te iubesc dă-te dracu’ ”. Însă de aici şi până la a te comporta ca o vrăbiuţă e cale lungă.
Nu sunt un macho. Nu pot fi un macho. Pur şi simplu, găsesc plăcerea într-o bere după ce vin de la sală, mă simt în largul meu doar încălţat cu ghete, hainele nu le asortez, ci le adaptez în funcţie de vreme… şi nu, nu merg la sală să fac pătrăţele ca să atrag mucoasele de 12 ani, ci merg la sală pentru că sunt dependent de endorfine. Îmi place să mănânc foarte condimentat, torn ketchup iute cu tona, arunc oţet în farfurie ca pe apă minerală, beau bere nu cocktail scump, vreau o călătorie în deşertul Arizona, nu pe un yacht pe Riviera Franceză… şi să mor dacă înţeleg de ce ar trebui să am paiete pe blugi. Sau blugi în 2 culori. Vreau blugi cu o singură culoare şi 4 buzunare, 2 laterale şi 2 inferioare.
Clar…. sunt în antiteză fără voia mea cu ăsta, care cică e idolul adolescentelor. Privindu-i faţa tipului, realizez că adolescentele de azi tind spre homosexualitate.
Probabil vă întrebaţi de ce am scris postul ăsta… foarte simplu! Pentru că am creat o impresie greşită. Nu, nu sunt un tip cu comportament fminin, sau cum se numesc mai pompos, ”un crai cizelat şi rafinat”. Sunt un tip natural, ceva în genul ăsta. Asta mă caracterizează, sunt un fermier de oraş, un cowboy fără vaci (bine, am câteva, dar sunt numite aşa doar simbolic). Aşadar, nu ezitaţi să ma strigaţi ţăran când simţiţi nevoia, pentru că deşi sunt născut şi crescut la oraş, tot nu pot renunţa la visul unei ferme!
